DJ Lulu Cremeneanu

Nunta începuse de câteva ore, iar nuntașii se distrau de minune. Eram încă euforic pentru că abia trecusem de la casete și cd-uri la mp3, iar munca de DJ mi se părea o minunăție reinventată.

Principala mea preocupare în acea noapte era să-mi păzesc tastatura și mouse-ul de mâinile agile ale unui băiețel viclean. 3 ani, blond, rău și răsfățat. Se apropia cu ochii mari şi curioşi, cerceta câteva secunde şi, la un moment dat, fulgerător, punea mâna pe mouse sau pe tastatură. Dacă atingea unul dintre butoane putea să-mi oprească melodia sau să pornească alta. Așa că eram permanent în gardă, încercând să-l opresc fără să-l bruschez. Mama îl supraveghea cu lejeritate, iar bunica de la țară se minuna mereu de deșteptăciunea nepotului.

După un timp nu l-am mai văzut și m-am relaxat puţin. Liniştea mea a durat doar câteva minute. Brusc, în timpul unei melodii la care se dansa și se cânta în draci, timpanul mi-a fost trăznit de o liniște mormântală! Calculatorul s-a oprit! Am înghețat! Zeci de ochi plini de reproș s-au aţintit asupra mea. După ce m-am dezmeticit, primul gând a fost să verific alimentarea. M-am aplecat sub masă, unde se afla computerul și…

Şi acolo l-am descoperit pe micul drăcușor! Văzuse ledul verde aprins şi a apăsat butonul care a oprit o nuntă întreagă din dans. Nu pot descrie furia care m-a cuprins! Am reușit, totuşi, să nu-l confund cu o minge de fotbal. Mama lui a apărut imediat, l-a smuls de sub masă, iar după câteva scatoalce, puștiul plângea spre marea mea satisfacţie.

Am repornit computerul, mi-am cerut scuze pt întrerupere, am dat drumul din nou la muzică, apoi preț de 15 minute m-am liniștit fumând o țigară. Când lucrurile păreau că s-au normalizat, a apărut bunica băiatului, în echipamentul standard de „bunică” de la ţară – năframă, bluză albă și poale negre. M-a privit ca pe capra vecinului şi, cu un zâmbet criminal, m-a întrebat, radioasă: „V-o aranjat ceala mic, i-da?”

Au urmat, din nou, furie (mai mare), țigări (mai multe) și o bere (singura în noaptea aceea).